Se
apropia Crăciunul, iar vieţuitoarele pădurii plănuiau cum să-şi petreacă
sărbătorile.
Gospodinele
cu şorţuri albe şi cu bonete schimbau reţete de prăjituri între ele, în timp ce
îşi beau cafeaua împreună.
Doamna lupoaică îi spunea căprioarei că va
avea la masa festivă curcan cu trufe, veveriţa se lăuda cu tortul ei de alune,
în timp ce iepuroaica spunea că nimic nu este mai bun ca salata de crudităţi.
Colindele răsunau de la fiecare casă, domnea
pacea deplină în toată aşezarea şi era atât de multă lumină! Lupişorii se
dădeau pe derdeluş cu iezii, puii de vulpe făceau oameni de zăpadă cu iepuraşii…
Deodată, mama bătrână a bradului a început să
plângă, încât răsuna toată pădurea:
- Nouă nu ni se ştie de
sărbătoare, de daruri, de cozonaci şi de sarmale! Pentru noi, Crăciunul
înseamnă moarte şi nenorocire! Nepoţii noştri vor fi tăiaţi, împodobiţi, ţinuţi
în case câteva zile, apoi aruncaţi fără milă în tomberoane!
- Ia, taci din gură şi
nu ne mai strica veselia cu ţipetele tale! Asta e viaţa! Cine va pus să vă
naşteţi brazi?
- Vă implor să ne
ajutaţi, măcar în iarna aceasta! Adunaţi-vă toţi şi blocaţi intrarea în pădure,
să nu mai vină cu securile să ne taie!
- De ce să ne deranjăm
pentru voi? Avem de aranjat casa, de pregătit mâncarea, de împachetat cadourile!
- Dar noi, vecinii
voştri vom muri alături de voi, nu vă pasă şi nu vă doare? insista bunica brad.
I-au întors spatele cu
nepăsare, nici măcar nu i-au spus un cuvânt de încurajare! Erau mult prea
ocupate să pregătească şi să petreacă, aşa că nu au găsit nici un gând bun
pentru ea.
În anul acela s-a petrecut însă o minune.
Conducătorul ţării iubea natura şi adora brazii, de aceea a dat un decret să
fie împodobiţi brazi artificiali, cine va tăia un brad din pădure să fie dus la
închisoare! Nici un locuitor al pădurii nu ştia acest lucru!
Bunica brad tricota
lângă foc fiindcă o dureau şalele de reumatism şi se gândea cum să-şi apere
nepoţii. Era falnică, deşi nodurile îi acoperiseră trupul, iar oameni răi îşi
scriseseră numele pe coaja ei bătrână.
- Nu pot să mai văd
masacrul şi anul acesta! Îi voi apăra cu preţul vieţii mele!
La marginea codrului se
auzea o ceată de oameni cântând. Veneau cu făclii aprinse, apoi s-au oprit din
cântat şi au început să vorbească:
- Nu putem risca să mai
furăm brazi, dar vom tăia fagi pentru foc, vom prinde vulpi roşcate să le
vindem blănurile, iepuri şi căprioare să le vindem la oraş şi să pregătim şi
noi ospăţul de Crăciun!
- Ah, câte bogăţii
ascunde în ea pădurea!
Bunica brad, care stătea de veghe, le-a auzit
vorbele şi a început să bată din poartă în poartă să îşi anunţe vecinele:
- Oamenii răi vă vor
dărâma casele din fagii cei falnici şi vă vor lua puii să-i vândă la oraş!
Adunaţi-vă şi blocaţi-le intrarea în codru!
- Minţi cu neruşina
Dezamăgită, bunica brad
a plecat oftând spre casă. Făcliile aprinse se apropiau, iar topoarele imense
sclipeau ameninţător.
În fagul falnic din
inima pădurii locuiau căprioarele, iepurii şi veveriţele, iar în cel vecin
familia lupilor. De la ferestre, aceştia priveau înfricoşaţi. Fierul ascuţit a
început să se înfigă în pereţii casei, atunci, animalele au sărit pe geam
speriate, fugind prin zăpadă. Un ger cumplit muşca din carnea lor fragedă,
ochii îi usturau de ger, un vânt sălbatic sufla, spulberând omătul.
- Ce copac falnic mai
ştiţi care să ne deschidă uşa
- Bunica brad are un
conac imens.
- Mi-e ruşine să-i bat
la uşă
- Ei, lasă, ştie să
uite şi să ierte, a spus o veveriţă isteaţă.
- Ne primeşte că are
suflet bun, dar să vezi ce predică ne va ţine!
Nici nu au apucat să
ciocănească şi bunica le-a deschis larg uşa
- Te rugăm să ne ierţi
pentru…
- Vecinii trebuie să se
ajute între ei, le-a spus bunica, să nu vă îngrijoraţi, căci veţi sta toată
iarna la mine!
Dar haideţi să ne unim şi să luptăm împreună pentru drepturile noastre!
Când este jefuit sau ucis un vecin ar trebui să ne doară şi să ne privească pe toţi!
Luând atitudine vom clădi o lume mai bună!
Dar haideţi să ne unim şi să luptăm împreună pentru drepturile noastre!
Când este jefuit sau ucis un vecin ar trebui să ne doară şi să ne privească pe toţi!
Luând atitudine vom clădi o lume mai bună!
Fii pozitiv !
Alege viata !
Christmas was drawing near, and the forest's beings were planning how to spend their Holidays.
The housekeepers with white aprons and bonnets were exchanging recipes, while drinking their coffee together.
The lady wolf was telling the deer that she would have truffle turkey at the festive dinner, the squirrel was praising her peanut cake, while the doe was saying that nothing is better than the green salad.
The carols echoed from every home, a complete peace was reigning in the whole settlement, and there was so much light! The little wolves were sledding on the snow-toboggan with the young goats, the fox cubs were making snowmen with the little rabbits...
All of a sudden, the old mother of the fir started to cry so loud, that the whole forest was echoing!
- We don't have Holidays, presents, cakes and sour-cabbage rolls! For us Christmas means death and misfortune! Our grandchildren will be cut, decorated, kept in houses for a few days, and then thrown away mercilessly in the trash bin!
- Oh, be quiet and stop ruining our fun with your wailing! This is life! Who made you come into this world as firs?
- I beg of you to help us, at least this winter! Gather all and block the entrance into the forest so they cannot come with their hatchets to cut us!
- Why would we bother for you? We have our houses to decorate, our food to cook and our presents to pack!
- But us, your neighbors, will die next to you, don't you care, it doesn't hurt you? the fir grandma insisted.
They turned their backs to her, with indifference, not one of them saying at least a word of support! They were too busy to prepare and to party, so none could find a good thought for her.
That year, though, a miracle took place. The leader of the country loved nature and adored the firs, so he decreed that people would decorate artificial trees, and who would cut a fir from the forest was to be put in jail! None of the forest dwellers knew about this!
Grandma fir was knitting by the fireplace, because her loins were hurting from the rheumatism, and she was thinking how to defend her grandchildren. She was majestic, even though her body was covered with knots, and bad people had scratched their names on her old bark.
- I can't see the massacre this year, too! I will defend them with my own life!
At the edge of the forest, a group of people could be heard singing.
They came with lighted torches, and then they stopped singing and started talking:
- We can't risk cutting firs any longer, but we'll cut beeches for fire, we'll catch auburn foxes and take their fur, rabbits and deer to sell them in the city and to also prepare the Christmas feast!
- Oh, how many riches does the forest hide!
Grandma fir, who was watching, heard their plans, and started to knock from door to door to let her neighbors know:
- Bad people will demolish your houses in the lofty beeches, and will take your cubs to sell them in the city! Gather around and block their entrance into the forest!
- You are shamelessly lying! It's you they are coming to kill, not us! We told you we won't interfere into your problem.
Grandma fir left disappointed to her home. The lighted torches were coming closer, and the huge axes were threateningly shimmering.
In the lofty beech from the heart of the forest lived the deer, rabbits and squirrels, and in the next one the wolf family. They were fearfully looking through the windows. The sharp iron started to thrust into the house walls, and then, the animals started to jump through the windows, frightened, running through the snow. A terrible frost was biting their delicate flesh, stinging their eyes, and a wild wind was blowing, sweeping away the snow.
- What other lofty tree you know, that would open its door now, in the middle of the night and in this blizzard?
- Grandma fir has a huge manor house.
- I'm ashamed to knock at her door after how badly I talked to her today!
- Eh, just try, she knows how to forget and forgive, said a smart squirrel.
- She will host us, cause she has a good soul, but wait and see what a sermon she'll give us!
They didn't even start to knock, when grandma fir widely opened her door. She was waiting for them with warm milk, cheese and home made bread. They could hear the beeches falling, hitting the frozen trees around them. Grandma fir was stealthily wiping her tears, as she was suffering for her neighbors, her been too nice for this world.
- Please forgive us for...
- Neighbors must help each other, grandma told them, don't worry, you will spent all winter in my house!
So lets unite and fight for our rights!
When a neighbor is robbed, or killed, it should hurt us and be our problem, too!
By taking action, we will build a better world!
Be positive!
Choose life!
Translated by Elena Popescu
-SNOW.gif)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu