Kitty, Maya - 3 (primul somn acasa)

Kitty.
Acesta este numele meu.
Mi-a placut . Scurt , usor de retinut.
Desigur ca nu l-au nimerit pe cel anterior , dar nu-l stiam decat eu si nu m-am deranjat sa-l spun pe litere.
E bine !  E un nume frumos , mai ales ca-l voi purta mereu de azi inainte. 
Si mi-l spun cu atat de multa caldura !
E clar ! s-au documentat ceva despre cum sa te comporti la prima intalnire.
Miu ! Miu! Miu! raspund si eu de acolo din bratele lui D. Ma uitam , curioasa pe drumul catre ... catre ce oare ?
Mi-amintesc ... era cald afara , soare , era vara ( acum stiu ! deoarece am simtit si temperaturi mai joase , am vazut zapada ! se numeste iarna ). I-am auzit ca data era 8.8 .
Prima vizita a fost la doctor . Catre el ne indreptam. Era de inteles ca era necesar sa fiu consultata , deparazitata , mai apoi vaccinata si sa-mi faca un carnet de sanatate. Observatiile doctorului  privitoare la varsta , dentitie , aspect au fost notate cu 10+. Eram ok.
" E frumoasa ! ", a spus doctorul .
" Are vreo doua luni  " (asa cum stiam si eu) .
" Felicitari ! "
Si am plecat. Va dati seama cat de nerabdatoare eram sa ajung odata acasa. ACASA.Sa ma odihnesc. Ca tare mi se facuse somn.
Ce ? O pisi doarme in jur de 17 - 18 ore pe zi. Iar o pisi mica doarme mai mult decat cea adulta. Doar crestem , nu ?!

Acasa !

Am ajuns acasa. Nerabdatoare si curioasa sa explorez  totul nici n-am observat-o pe Buni' , cea care este asistenta mea personala peste zi. Eram prea preocupata de teritoriul meu cel nou. De mirosuri , de energiile din casa , descoperirea vre-unui semen ? Jucarii ? Usi inchise? Iarba-matei ? 

Nord ?  

Sud ? 

Est ? 

Vest ?

 " Am ametit ... 
E bineeee ... 
Toate par perrrrfecte ... 
Purrr ! Purrr ! torc de placere . 
Pun mai tarziu stampile peste tot ... 
Totul este al meu ... al ... meu ...
Purrr! Purrr!" 

Fii pozitiv !

Alege viata !

Kitty, Maya - 2

Mie, dieta nu-mi trebuie.
Eu am o alimentatie echilibrata si mananc atat cat sa nu ma ingras.
Chiar pot spune ca dintotdeauna am fost atenta cu mancarea.
Din cate tin eu minte ...

Da  !!! nu radeti , caci contrar zvonurilor noi , pisi , avem memorie mai dezvoltata decat , chiar , alte primate. Memoria noastra nu este scurta . Conform studiilor aceasta ar fi de 16 ore. Poate chiar si mai mult . Eu, de pilda am o memorie mult mai buna . Uneori doar ma prefac , nu raspund la nici o provocare si arat ca nu inteleg nimic, dar doar asa ca-i pun pe V si D in dificultate si sa ma amuz .
Din cate-mi amintesc , deci , cand am facut vreo doua luni , mama mea buna m-a intarcat , a refuzat sa-mi mai dea bautura aceea atat de energizanta, buna si alba.... si am fost nevoita sa consum mancare solida. Aveam ore fixe de masa ; bolul cu mancare aparea de vreo 5-6 ori pe zi , dar magic , disparea daca nu ma grabeam sa consum din el !  Farfurioara cu apa nu disparea ! Numai bolul ! Si evident m-am enervat . Bineeee. Am prins momentul oportun , a aparut bolul , am mancat tot si l-am golit ! A insemnat ca am devenit independenta si pot manca singura. Si am putut fi data spre adoptie. Caci da , initial am avut un alt camin.
Am fost dusa intr-un magazin pentru pet-uri. Si eu si cele patru surioare  (sau fratiori ?) de ale mele.
Eu am fost singura tigrata . Ele sau ei erau pufosenii model siamez. Eu am stat mai tot timpul singurica , ceilalti pui toti 4 laolalta. Erau tematori sau lenesi ? Ori erau neincrezatori in ceea ce privea viitorul lor?
Nu stiu de ce , eu am fost optimista ca voi avea parinti adoptivi adevarati.
Adica ADEVARATI . Din toate punctele de vedere : iubitori de pisi, rabdatori , responsabili si veseli. Caci printr-un centru de adoptie viitori parinti sunt verificati daca sunt asa cum trebuie sa fie un parinte de pisi  ; prin intermediul magazinului , cine mai verifica starea puilor sau responsabilitatea celor care adopta ? Caci am auzit eu de la V multe, multe ... puteti verifica si voi.
Degeaba am incercat sa atrag gasca sa se joace la comun , asa cum ne-a aratat mama noastra buna . Pisi nu doreau si pace. Ma jucam singurica , cu coada . Cu coada mea sau a lor , bineinteles. Pe Ionut , tipul de la magazin l-am terorizat ! Cand m-a scos la plimbare ( ca nu puteau sa ma tina numai si numai in cusca pana ma adopta cineva ?! ) , desigur ca l-am zgariat , l-am fentat si am zbughit din bratele lui. Nu aveam de gand sa plec prea departe , dar m-a amuzat ideea : sa-l scot din ale lui , sa-i fac o farsa ... daca m-ar pierde ce-ar fi raspuns sefului sau? Cum putea sa justifice plecarea mea ? M-a amuzat teribil cum alerga dupa mine , cu mainile intinse si-si tot aranja ochelarii pe nas ... Macar asa 2-3 minute ... M-am lasat prinsa . Iar el:
" Ce rau esti !! Offf !! "
Adica el credea ca sunt baiat !
Auzi !
Adica , personalitate de mascul ?!
Nu retin insa cat timp am stat acolo . O sapatamana ? Mai mult ? Mai putin ?  Parca nu foarte mult ...
Nu am avut timp sa ma simt insingurata si neiubita , caci foarte repede ,  am avut ...
Am avut un sentiment puternic.
Ceva ce-mi aducea aminte de mama mea cea buna ... sau de tata ?!
Cred ca de amandoi .
V si D au ajuns la magazin hotarati  sa ma adopte . Dragoste la prima vedere.
V a inceput sa se joace cu mine si sa ma alinte , iar D cu Ionut faceau un schimb . Niste chestii urat mirositoare ...  ceva hartie ... multeeee mirosuri ...
A aparut o cutie mare , apoi  intuneric si alte zgomote. Eram pe strada. Mergeam . Dar nu cu picioarele mele. Ma transportau in cutie. Nu vedeam nimic. Bezna totala.
Ajutor !
Pardon.

Miu ! Miu ! Miu!
Trebuia sa le arat ca sunt pisoi , ca asa cer mangaiere sau caldura .
S-au prins.
Sau pur si simplu stiau.
D m-a luat in brate si atunci am privit spre tata si spre V , mama .
Iar ei mi-au spus :
Kitty ! Ce face fetita mea ?
Iubirea mea !
Kitty!

Fii pozitiv !

Alege viata !

Primii 2 ani si 7luni. Cu Kitty. Si Maya. Poveste.

Se presupune ca exista niste conexiuni reale intre oameni si animale; chiar legaturi telepatice.

Asa am putut sa-mi conving stapana sa puna mana si sa povesteasca ce-i transmit eu.
Asa.
Telepatic.
Ca doar ce altceva o mobilizeaza pe ea sa cerceteze, sa adune informatii si sa spuna tuturor despre mine?

Lumea mea este mica ... si nu pot discuta decat cu Maya , prietena mea de apartament.
Si cat de greu m-am acomodat cu ea ...
Cand a fost adoptata , de pe strada, dupa castrare si dupa o bine-inteleasa evaluare medicala , mi s-a cam impus convietuirea cu ea. Ce era sa fac?
A stat cam mult in carantina , in balcon. Mai mult de o saptamana , cum se zice. 2 luni. Din februarie pana prin aprilie. Oricat s-a incercat apropierea noastra, teama ei ( deosebita ) fata de oameni si fata de mine (stiu , acum , ca si fata de alte feline ) , o facea sa scuipe si sa maraie atat de tare si mult , incat si eu ii raspundeam la fel. La fel de mult si de tare. Cine mai avea curaj sa ne puna fata in fata? Eu nu m-as fi lasat mai prejos. Ea a venit aici. Eu ERAM aici !
Cu toate astea ii stiam mirosul. Si ea pe-al meu .
Stapana mea, V , o gasise la serviciul ei , mai demult , slaba , gestanta si tare infometata.
Ce nu mancam eu, ca am fost foarte mofturoasa, ii ducea ei, si mai apoi si puilor ei.
Si am tot facut schimb de mirosuri pana cand cei doi pui ai ei, Kira si Kiki au fost adoptati.
Prin tanti Cristina.
Imediat dupa aceea V a luat-o acasa.
Acasa la MINE!
Cum puteam sa inghit treaba asta? Chiar daca studiile indica faptul ca femelele sunt mai predisuse sa stea cu feline inrudite cu ele decat cu altele de pe alta linie (canine, spre exemplu ) si spre deosebire de masculi , ce nu pot suferi pe altii langa ei , cum sa-mi impart eu teritoriul cu ea?
Dar daca asa s-a vrut ?!
Asa s-a facut !
Etapa cu mirosul era ca si facuta.
Urmatoarea etapa ,cu intalnitul a fost mai greoaie. Mai ales ca pana atunci teritoriul meu era mai intins. Cu marimea balconului ! Nu reprezenta prea mult, dar imi apartinea ! S-a tinut usa de la balcon intre-deschisa sa ne putem apropria ceva mai mult , sub atenta supraveghere. A lui V. Ea s-a ocupat.
Ne-a facut schimb de paturici , ne-a oferit aceeasi atentie. Ne-a laudat la fel , cand ne comportam civilizat. Numai sa ne intelegem.

Nu pot uita cum se sclifosea dimineata la ora 4, ca vroia si ea in camera ...
Ma trezea din somn!
Nu cred ca-i era frig, ca doar a avut o garsoniera din lemn, special facuta pentru ea. Izolata , cu acoperis si bancheta de stat, cu prispa ...V se trezea la ora aia si cu ochii carpiti de somn , imediat mergea sa vada ce vrea. Bine-inteles ca si eu ma trezeam ! Si urmaream tot! Daca se purta cu ea altfel decat vazusem pana atunci? Daca era ceva special intre ele? Trebuia sa fiu sigura. Si-intradevar nu a rasfatat-o pe Maya , ca sa-i arate cat de mult o protejeaza. Ca asa m-ar fi ofensat pe mine . Si m-ar fi facut sa nu o suport . Deloc si niciodata.

Asa ca a durat ceva timp pana cand V si D au stabilit ca putem sa ne cunoastem pe deplin .Dupa cum spuneam 2 luni.
Ne-am incaierat putin la inceput, asa din joaca, sa ne demonstram abilitatile, sa ne stabilim ierarhia.
Am dominat eu in cele din urma.
Eu sunt SEFA.
Si sunt mai mica decat ea ca varsta. Eu am trei ani si trei luni. Ea are , credem cu totii (eu , V , D si Buni') ca are vreo 7 ani, acum.
Si ... au trecut 2 ani si 7 luni de convietuire...
Nu stam una langa cealalta , sa ne incalzim si sa toarcem fericite, asa cum si-ar dori toti (V,D si Buni').
Ne intelegem , ne plimbam prin toata casa fara se ne suparam, ne respectam tabieturile, locurile noastre preferate, chiar mai copiem una de la alta cate ceva.

Acum , sincer , imi doresc sa leg si alte prietenii , sa cunosc si alte stiluri de viata...
Chiar mi-ar place si intruniri , intre noi , felinele de apartament, asa cum am vazut la TV.
Intruniri intr-o zona neutra , nici la mine, nici la tine, caci ne-am apara desigur teritoriile ; undeva neutru, alaturi de stapanii nostri ; sa ne vedem , sa impartasim impresii , diete de slabit...

Fii pozitiv !

Alege viata !