Kitty, Maya - 2

Mie, dieta nu-mi trebuie.
Eu am o alimentatie echilibrata si mananc atat cat sa nu ma ingras.
Chiar pot spune ca dintotdeauna am fost atenta cu mancarea.
Din cate tin eu minte ...

Da  !!! nu radeti , caci contrar zvonurilor noi , pisi , avem memorie mai dezvoltata decat , chiar , alte primate. Memoria noastra nu este scurta . Conform studiilor aceasta ar fi de 16 ore. Poate chiar si mai mult . Eu, de pilda am o memorie mult mai buna . Uneori doar ma prefac , nu raspund la nici o provocare si arat ca nu inteleg nimic, dar doar asa ca-i pun pe V si D in dificultate si sa ma amuz .
Din cate-mi amintesc , deci , cand am facut vreo doua luni , mama mea buna m-a intarcat , a refuzat sa-mi mai dea bautura aceea atat de energizanta, buna si alba.... si am fost nevoita sa consum mancare solida. Aveam ore fixe de masa ; bolul cu mancare aparea de vreo 5-6 ori pe zi , dar magic , disparea daca nu ma grabeam sa consum din el !  Farfurioara cu apa nu disparea ! Numai bolul ! Si evident m-am enervat . Bineeee. Am prins momentul oportun , a aparut bolul , am mancat tot si l-am golit ! A insemnat ca am devenit independenta si pot manca singura. Si am putut fi data spre adoptie. Caci da , initial am avut un alt camin.
Am fost dusa intr-un magazin pentru pet-uri. Si eu si cele patru surioare  (sau fratiori ?) de ale mele.
Eu am fost singura tigrata . Ele sau ei erau pufosenii model siamez. Eu am stat mai tot timpul singurica , ceilalti pui toti 4 laolalta. Erau tematori sau lenesi ? Ori erau neincrezatori in ceea ce privea viitorul lor?
Nu stiu de ce , eu am fost optimista ca voi avea parinti adoptivi adevarati.
Adica ADEVARATI . Din toate punctele de vedere : iubitori de pisi, rabdatori , responsabili si veseli. Caci printr-un centru de adoptie viitori parinti sunt verificati daca sunt asa cum trebuie sa fie un parinte de pisi  ; prin intermediul magazinului , cine mai verifica starea puilor sau responsabilitatea celor care adopta ? Caci am auzit eu de la V multe, multe ... puteti verifica si voi.
Degeaba am incercat sa atrag gasca sa se joace la comun , asa cum ne-a aratat mama noastra buna . Pisi nu doreau si pace. Ma jucam singurica , cu coada . Cu coada mea sau a lor , bineinteles. Pe Ionut , tipul de la magazin l-am terorizat ! Cand m-a scos la plimbare ( ca nu puteau sa ma tina numai si numai in cusca pana ma adopta cineva ?! ) , desigur ca l-am zgariat , l-am fentat si am zbughit din bratele lui. Nu aveam de gand sa plec prea departe , dar m-a amuzat ideea : sa-l scot din ale lui , sa-i fac o farsa ... daca m-ar pierde ce-ar fi raspuns sefului sau? Cum putea sa justifice plecarea mea ? M-a amuzat teribil cum alerga dupa mine , cu mainile intinse si-si tot aranja ochelarii pe nas ... Macar asa 2-3 minute ... M-am lasat prinsa . Iar el:
" Ce rau esti !! Offf !! "
Adica el credea ca sunt baiat !
Auzi !
Adica , personalitate de mascul ?!
Nu retin insa cat timp am stat acolo . O sapatamana ? Mai mult ? Mai putin ?  Parca nu foarte mult ...
Nu am avut timp sa ma simt insingurata si neiubita , caci foarte repede ,  am avut ...
Am avut un sentiment puternic.
Ceva ce-mi aducea aminte de mama mea cea buna ... sau de tata ?!
Cred ca de amandoi .
V si D au ajuns la magazin hotarati  sa ma adopte . Dragoste la prima vedere.
V a inceput sa se joace cu mine si sa ma alinte , iar D cu Ionut faceau un schimb . Niste chestii urat mirositoare ...  ceva hartie ... multeeee mirosuri ...
A aparut o cutie mare , apoi  intuneric si alte zgomote. Eram pe strada. Mergeam . Dar nu cu picioarele mele. Ma transportau in cutie. Nu vedeam nimic. Bezna totala.
Ajutor !
Pardon.

Miu ! Miu ! Miu!
Trebuia sa le arat ca sunt pisoi , ca asa cer mangaiere sau caldura .
S-au prins.
Sau pur si simplu stiau.
D m-a luat in brate si atunci am privit spre tata si spre V , mama .
Iar ei mi-au spus :
Kitty ! Ce face fetita mea ?
Iubirea mea !
Kitty!

Fii pozitiv !

Alege viata !