Maya.Poveste scurta.

Ea a fost prima pisica ce s-a apropiat de mine...am cunoscut-o la serviciu. Locuia intr-o curte pe str. Sf Constantin si Elena. Avea un pui bolnav (pe care l-am adus acasa, dar a murit), iar ea era gestanta .Bantuia strazile , pe la tomberoane, fugea de o femeie din curte care o ura de moarte, de un nene care zicea ca vrea sa o otraveasca, mai ales de cand ii facusem casuta din carton, blindata cu polistiren si tapetata cu scoci sa nu intre apa, toate aceste amenajari pentru ca facuse alti 2 pui... m-am certat cu oamenii aia si le-am spus ca atunci cand se va muta sediul firmei vor "scapa" de culcusul cu pui, care ii enervau la culme. Puii au fost dati spre adoptie, iar pe Maya am sterilizat-o si am adus-o acasa. Initial ma gandeam sa o duc inapoi, dupa ce-si revenea in urma sterilizarii, in mediul ei de acolo , insa pentru ca la cabinet nu a mancat / baut apa, ci doar acasa , din mana mea, nu am mai putut renunta la ea. M-am certat atat de rau ca barbatul meu, a fost prima oara cand am spus ca divortez si sa ma lase in pace. 

Anii au trecut... am inceput sa ne acomodam ...cu casa, cu zgomotele din casa, cu pisica Kitty ( cumparata din magazin dupa ce puiul bolnav a murit), s-au stabilit ierarhii, s-au stabilit locurile personale. Am inceput sa o observ indeaproape: hematom permanent la ochi, cicatrice deasupra ochiului, dinti lipsa, cicatrice la gurita, unghii scoase in permanenta, la codita un nod mai proeminent. Erau semne de intamplari groaznice petrecute in trecutul ei. De aceea avea teama de oameni, de locuri straine. 

In timp l-a acceptat pe sotul meu, pe mama, a avut curaj sa iasa din "patratelul ei". Acum 2 ani a avut la mamelonul din fata, prima din seria de mameloane ,un cancer. Operat de 2 ori. Reusit. Chiar ma mandream ca a invins cancerul. Sistemul limfatic, glandele de sub axile , nu au fost inflamate, nici acum la sfarsit. La o ecografie, inaintea primei operatii , pentru a vedea daca nu are ceva prin interior, am aflat ca avea sternul rupt in 3. Greu incercata in viata ei. 

In cei , probabil, 11 ani de viata, primii 4 au fost grei, urmatorii 7 au fost minunati. Ne-a aratat cat de cuminte, isteata, chiar inteligenta, iubitoare poate fi o maidaneza. 

Ea este lectia de viata pentru mine: prin ea am ajuns mult mai aproape de animale. 

Prin ea am inceput sa am voce in locul animalelor.

Fii pozitiv.

Alege viata.

Toate pisicile vorbesc. Trebuie doar să ştiţi să le ascultaţi. Maya.

Maya

"Este foarte dificil sa obti afectiunea unei pisici. Este un animal filozofic... unul care nu isi plaseaza afectiunea oriunde". Theophile Gautier

Maya.
Povestea ei incepe acolo unde incepe si dragostea mea deosebita fata de pisici.
Caci pana atunci sentimentele mele erau manifestate in special pentru catei. Pentru pisici mai putin, chiar deloc... Din pacate... Pot spune ca am pierdut mult ...
Bine ca in cele din urma m-am “vindecat” de aceasta deficienta si am inceput sa iubesc deopotriva cateii si pisicile. Adica la maxim.
Asadar ...
Luna mai .
2008.
Caldura .
Cu greu suportam sa stau in birou 2 ore legate. Mai ieseam pe afara la cate o gura de aer.
Intr-o buna zi , cum stateam ghemuita si vorbeam la telefon, ma gadila ceva ... ma uit dreapta-stanga si vad cum o pisica adulta, neagra imi da tarcoale si isi plimba codita pe mine ...
Nu mai avusesem parte de asa ceva pana atunci ...
Mititica (caci intradevar este un model minion ... ) gestanta fiind era infometata...
M-am uitat la ea si i-am vorbit ...
Ce faci fetita?
Ti-e foame?
Si a inceput sa ma impunga cu capusorul ... (asa face si acum cand doreste mangaiere ... si cand este foarte multumita ca noi intelegem ce vrea ea ...)
Am mangaiat-o ... si mangaiat-o ... si mangaiat-o ...
Am facut cheta de mancarica de la colege si i-am adus in curte ceva ...
A papat tot , ca un copil cuminte ce era ...
Incepand cu a 2–a zi am inceput sa “vad” de ea.
I-am adus mancare, i-am pus apa.
La un moment dat nu am mai vazut-o.
Pret de cateva zile.
A adus in curte un puiut.Doar unul... cine stie cati o fi avut. Si pe unde.
Puiutul a crescut salbatic. Nu l-am putut vedea de prea multe ori...
Pana in august. Acelasi an.
Bolnavior.
O infectie oribila la gat.
De bolnav ce era nici nu mai fugea de oameni.
L-am dus la doctor . I-a facut un tratament .
Am hotarat sa am pisica acasa si am luat puiutul acasa. Peste noapte s-a simtit rau si l-am gasit in coma dimineata. Degeaba am fugit cu el la doctor. Degeaba am tot mers din 2 in 2 ore la cabinet. Nu si-a revenit din coma. Avea hipotermie, mi-aduc aminte. Tot calcam prosoape si-l inveleam sa-i fie cald ... degeaba ... Doctorul a spus ca mai bine il eutanasiem , ca nu mai sunt sanse de revenire si se chinuie... Am crezut ca mor si eu ... Imi dau lacrimile si acum cand imi aduc aminte ... Ii pusesem si un nume : Tirli.
...
...
...
A doua zi sfasiati de durere ca nu am putut salva puiutul , am inceput sa ne uitam pe strada dupa pisoi, pisici... Doream sa avem o pisicuta ! Sa avem grija de viata unei pisicute in memoria lui Tirli.
Asa a fost sa fie : am cumparat una din magazin. Nu este pisica de rasa. Este o pisica obisnuita, europeana. Dar este cea mai frumoasa. Ca este a mea ... ( ) . O cheama Kitty.
Prin Kitty am simtit ca voi putea sa o comemorez pe Tirli ...
...
Cu mamica lui Tirli , Maya , am pastrat in continuare relatia .
Mititica iar a ramas gestanta.
A adus in curte , de data asta 2 pisoi, care si ei erau cam salbatici...
In noiembrie acelasi an , cand vremea friguroasa a inceput sa-si intre in drepturi , am hotarat in ciuda vecinilor care comentau ca este pisica neagra, ca ii ataca ( cred ca aveau vedenii si ziceau ca este puma :)  ), le-am construit o casuta din carton, toata blindata cu polistiren de 10 cm, bandajata cu scoci, cu fereastra cu oblon (am improvizat un oblon din folie transparenta pentru hartii ... ) .
Curtea are o intrare acoperita si acolo le-am adapostit pe cele 3 minuni.
Mama si 2 puiuti, negri, frumosi, grasuti, sanatosi...
Nu stiam ce sunt ...
Fetite? Baieti?
Le-am dat nume: mi s-a parut ca Kira este fetita, iar Kiki este baiat .
Pe Kira am verificat-o, caci era mai domesticita.
Pe Kiki nu am putut. Era semi-salbatica. Venea sa manance, dormea impreuna cu mama si surioara, dar cand apaream eu fugea . Vreau sa spun ca apaream la serviciu mai devreme cu vreo 3 ore (ora 6 dimineata) ca sa le fac curat , sa le dau mancare, sa schimbam apa ... si primeau vizite si sambata si duminica, si de Craciun sau Anul Nou – zile libere pentru mine ...
Au trecut asa cateva luni: noiembrie-decembrie-ianuarie ...
Ianuarie 2009.
Maya (mamica lor) a intrat iar in calduri.
Inevitabil.
Puii erau deja mari, intarcati, independenti.
Apareau probleme.
Si referitor la posibila lor inmultire si referitor la situatia financiara a firmei , care a trebuit sa-si mute sediul in alta locatie ...
Toate acestea au determinat o hotarare.
Trebuie sa gasesc persoane care sa adopte puii si sa sterilizez mamica.
Am avut noroc de existenta ei, Sandu Cristina , care m-a ajutat sa plasez spre adoptie puisorii, dupa bine-inteleasa evaluare medicala si sterilizare. Atunci am aflat ca “baiatul” Kiki era de fapt fetita ...
Au plecat la casele lor.
Sunt iubite, alintate , rasfatate si postate pe Facebook .
... Ramasese Maya .
Bulversata total de calduri + pui lipsa , nici ca mai venea la casuta , nici ca mai manca ... iar zilele mele erau numarate la acea locatie ...
Am prins-o intr-o zi si am dus-o la doctor pentru sterilizare.
Ideea mea era sa o iau acasa pentru cateva zile dupa sterilizare , dar apoi sa o duc inapoi in curte , sa ramana acolo, in mediul ei de de viata dintotdeauna.
Dar sa fie macar sterilizata. Sa nu mai aduca pui pe lume si sa fie ai nimanui ...
Ma gandeam ca ii voi duce mancare si voi avea grija de ea asa de la mare-distanta ... (nu este o solutie indicata , va asigur acum , ca am experienta deja ! )...
Asadar am dus-o la doctor. A stat la clinica vreo doua zile. A treia zi cand m-am dus sa o iau doctorita mi-a spus:
“ Vedeti ca nu a mancat deloc!
Nici apa nu a vrut !
I-am administrat vitamine si am hidratat-o eu.
Luati-o acasa, dar daca nu mananca si nu bea apa, aduceti-o la mine iarasi sa-i administrez eu ceva si duceti-o inapoi, caci altfel moare. Probabil ca este obisnuita cu mediul ei de acolo ...”

Am fost bulversata ...
Acasa ezitam sa o aduc , avand-o deja pe Kitty... Ma tot gandeam ...
Si pentru ca toate sunt pe lumea asta cu un rost (zic eu ?!) , acasa s-a intamplat ceva ...
Sotul meu ii construise o casuta din lemn, izolata , cu acoperis, cu loc de stat pe prispa ... asa ca zestre pentru viitor ... si am cazat-o pe Maya in ea. Era pusa in balcon , separata cumva de cealalta pisicuta Kitty.
Maya a ocupat imediat locuinta ...
Intr-un fel acolo a gasit ascunzatoare.
Caci era intr-un loc pe care nu-l cunostea si suferise atatea schimbari , destul de bruste.
Ma intrebam daca va manca?
... i-am oferit mancare din mana ...
... si-a scos capusorul din casuta ...
... si a inceput sa manance din mana mea ...
... doar pe mine ma stia...
... doar pe mine ma cunostea ...
... doar pe mine ...
Cum sa ma mai despart de ea?
Cum as mai fi putut face asta?
Ea m-a ales de prima oara.
Ma alesese cu 7 luni in urma ...
Eu nu m-am priceput...
Si a ramas la noi.
Kitty si Maya au devenit usor-usor prietene.
Se cauta una pe cealalta.
Nu dorm impreuna , nici nu stau impreuna sa se incalzeasca iarna ...
Insa convietuiesc foarte bine, isi respecta una-celeilate tabieturile si locurile preferate si ne infrumuseteaza viata.
Nici ca mai miauna , ele ciripesc pe limba lor : Tcirip ! Tcirip!
Findca ne iubesc.
Si noi pe ele.
Asta este inceputul povestii mele de dragoste pentru pisici .
Si va jur ca este destul de dificil sa obti dragostea unei feline.
Insa eu am reusit! Voi?

Anii au trecut.

Astazi Maslinuta mea Maya a plecat.

A asteptat sa ies pe usa , a ridicat capul, a mieunat, a pus capul la loc si a rasuflat ultima oara intinzandu-si piciorusele.

Nu mai are cine sa-mi toarca la comanda, sa-mi vorbeasca asa ca ea.
M-a parasit.
10.30 , 15.06.2016.

Primii 2 ani si 7luni. Cu Kitty. Si Maya. Poveste.

Se presupune ca exista niste conexiuni reale intre oameni si animale; chiar legaturi telepatice.

Asa am putut sa-mi conving stapana sa puna mana si sa povesteasca ce-i transmit eu.
Asa.
Telepatic.
Ca doar ce altceva o mobilizeaza pe ea sa cerceteze, sa adune informatii si sa spuna tuturor despre mine?

Lumea mea este mica ... si nu pot discuta decat cu Maya , prietena mea de apartament.
Si cat de greu m-am acomodat cu ea ...
Cand a fost adoptata , de pe strada, dupa castrare si dupa o bine-inteleasa evaluare medicala , mi s-a cam impus convietuirea cu ea. Ce era sa fac?
A stat cam mult in carantina , in balcon. Mai mult de o saptamana , cum se zice. 2 luni. Din februarie pana prin aprilie. Oricat s-a incercat apropierea noastra, teama ei ( deosebita ) fata de oameni si fata de mine (stiu , acum , ca si fata de alte feline ) , o facea sa scuipe si sa maraie atat de tare si mult , incat si eu ii raspundeam la fel. La fel de mult si de tare. Cine mai avea curaj sa ne puna fata in fata? Eu nu m-as fi lasat mai prejos. Ea a venit aici. Eu ERAM aici !
Cu toate astea ii stiam mirosul. Si ea pe-al meu .
Stapana mea, V , o gasise la serviciul ei , mai demult , slaba , gestanta si tare infometata.
Ce nu mancam eu, ca am fost foarte mofturoasa, ii ducea ei, si mai apoi si puilor ei.
Si am tot facut schimb de mirosuri pana cand cei doi pui ai ei, Kira si Kiki au fost adoptati.
Prin tanti Cristina.
Imediat dupa aceea V a luat-o acasa.
Acasa la MINE!
Cum puteam sa inghit treaba asta? Chiar daca studiile indica faptul ca femelele sunt mai predisuse sa stea cu feline inrudite cu ele decat cu altele de pe alta linie (canine, spre exemplu ) si spre deosebire de masculi , ce nu pot suferi pe altii langa ei , cum sa-mi impart eu teritoriul cu ea?
Dar daca asa s-a vrut ?!
Asa s-a facut !
Etapa cu mirosul era ca si facuta.
Urmatoarea etapa ,cu intalnitul a fost mai greoaie. Mai ales ca pana atunci teritoriul meu era mai intins. Cu marimea balconului ! Nu reprezenta prea mult, dar imi apartinea ! S-a tinut usa de la balcon intre-deschisa sa ne putem apropria ceva mai mult , sub atenta supraveghere. A lui V. Ea s-a ocupat.
Ne-a facut schimb de paturici , ne-a oferit aceeasi atentie. Ne-a laudat la fel , cand ne comportam civilizat. Numai sa ne intelegem.

Nu pot uita cum se sclifosea dimineata la ora 4, ca vroia si ea in camera ...
Ma trezea din somn!
Nu cred ca-i era frig, ca doar a avut o garsoniera din lemn, special facuta pentru ea. Izolata , cu acoperis si bancheta de stat, cu prispa ...V se trezea la ora aia si cu ochii carpiti de somn , imediat mergea sa vada ce vrea. Bine-inteles ca si eu ma trezeam ! Si urmaream tot! Daca se purta cu ea altfel decat vazusem pana atunci? Daca era ceva special intre ele? Trebuia sa fiu sigura. Si-intradevar nu a rasfatat-o pe Maya , ca sa-i arate cat de mult o protejeaza. Ca asa m-ar fi ofensat pe mine . Si m-ar fi facut sa nu o suport . Deloc si niciodata.

Asa ca a durat ceva timp pana cand V si D au stabilit ca putem sa ne cunoastem pe deplin .Dupa cum spuneam 2 luni.
Ne-am incaierat putin la inceput, asa din joaca, sa ne demonstram abilitatile, sa ne stabilim ierarhia.
Am dominat eu in cele din urma.
Eu sunt SEFA.
Si sunt mai mica decat ea ca varsta. Eu am trei ani si trei luni. Ea are , credem cu totii (eu , V , D si Buni') ca are vreo 7 ani, acum.
Si ... au trecut 2 ani si 7 luni de convietuire...
Nu stam una langa cealalta , sa ne incalzim si sa toarcem fericite, asa cum si-ar dori toti (V,D si Buni').
Ne intelegem , ne plimbam prin toata casa fara se ne suparam, ne respectam tabieturile, locurile noastre preferate, chiar mai copiem una de la alta cate ceva.

Acum , sincer , imi doresc sa leg si alte prietenii , sa cunosc si alte stiluri de viata...
Chiar mi-ar place si intruniri , intre noi , felinele de apartament, asa cum am vazut la TV.
Intruniri intr-o zona neutra , nici la mine, nici la tine, caci ne-am apara desigur teritoriile ; undeva neutru, alaturi de stapanii nostri ; sa ne vedem , sa impartasim impresii , diete de slabit...

Fii pozitiv !

Alege viata !

Feng-shui

Forta vietii sau ceea ce reprezinta puntea dintre toate fiintele si mediul inconjurator .
Chi / Qi este energia pozitiva ( ki in Japonia, chi in China, prana in India, pneuma in Grecia, ankh in Egipt ).

O sursa importanta de forta vitala chi o aduc animalele. Animalele emana vibratii pozitive si mentin forta vitala. Ei nu va judeca, nu va cearta, nu se enerveaza pe voi. Ei aduc doar bucurie .Acolo unde exista un animal vesel care alearga prin casa , un catel care da din coada, o pisica ce sta pe pervaz si priveste pe geam , chi-ul casei respective va radia de energie pozitiva.

Se spune ca daca inchizi in portbagaj-ul masinii 2 ore cainele si sotia , cine crezi ca va sari in bratele tale si te va pupa atunci cand vei deschide? Sotia sau cainele ? J

Persoanele detinatoare de animale de companie pot povesti ore in sir despre ce face Kitty, Maya, Coca sau Marcela , atunci cand se intorc ei de la serviciu. Sau cum s-a jucat pisica ore in sir cu un ghem de ata, sau cu o jucarie de plus. Iubitorii de animale sunt fericiti si relaxati , chiar radiaza uneori, fiindca chi-ul le aduce un spor de stralucire. Aura lor este pozitiva.

Detinerea unui animal de companie imbunatateste chi-ul din casa . Numai ca acesta trebuie sa fie in armonie si la unison cu persoanele ce locuiesc in caminul respectiv . Cand animalul este ingrijit, iubit chi-ul sau se contopeste cu chi-ul stapanilor si se genereaza fericire, armonie, iubire.

Fii pozitiv !
Alege viata !

sursa