Maya.Poveste scurta.

Ea a fost prima pisica ce s-a apropiat de mine...am cunoscut-o la serviciu. Locuia intr-o curte pe str. Sf Constantin si Elena. Avea un pui bolnav (pe care l-am adus acasa, dar a murit), iar ea era gestanta .Bantuia strazile , pe la tomberoane, fugea de o femeie din curte care o ura de moarte, de un nene care zicea ca vrea sa o otraveasca, mai ales de cand ii facusem casuta din carton, blindata cu polistiren si tapetata cu scoci sa nu intre apa, toate aceste amenajari pentru ca facuse alti 2 pui... m-am certat cu oamenii aia si le-am spus ca atunci cand se va muta sediul firmei vor "scapa" de culcusul cu pui, care ii enervau la culme. Puii au fost dati spre adoptie, iar pe Maya am sterilizat-o si am adus-o acasa. Initial ma gandeam sa o duc inapoi, dupa ce-si revenea in urma sterilizarii, in mediul ei de acolo , insa pentru ca la cabinet nu a mancat / baut apa, ci doar acasa , din mana mea, nu am mai putut renunta la ea. M-am certat atat de rau ca barbatul meu, a fost prima oara cand am spus ca divortez si sa ma lase in pace. 

Anii au trecut... am inceput sa ne acomodam ...cu casa, cu zgomotele din casa, cu pisica Kitty ( cumparata din magazin dupa ce puiul bolnav a murit), s-au stabilit ierarhii, s-au stabilit locurile personale. Am inceput sa o observ indeaproape: hematom permanent la ochi, cicatrice deasupra ochiului, dinti lipsa, cicatrice la gurita, unghii scoase in permanenta, la codita un nod mai proeminent. Erau semne de intamplari groaznice petrecute in trecutul ei. De aceea avea teama de oameni, de locuri straine. 

In timp l-a acceptat pe sotul meu, pe mama, a avut curaj sa iasa din "patratelul ei". Acum 2 ani a avut la mamelonul din fata, prima din seria de mameloane ,un cancer. Operat de 2 ori. Reusit. Chiar ma mandream ca a invins cancerul. Sistemul limfatic, glandele de sub axile , nu au fost inflamate, nici acum la sfarsit. La o ecografie, inaintea primei operatii , pentru a vedea daca nu are ceva prin interior, am aflat ca avea sternul rupt in 3. Greu incercata in viata ei. 

In cei , probabil, 11 ani de viata, primii 4 au fost grei, urmatorii 7 au fost minunati. Ne-a aratat cat de cuminte, isteata, chiar inteligenta, iubitoare poate fi o maidaneza. 

Ea este lectia de viata pentru mine: prin ea am ajuns mult mai aproape de animale. 

Prin ea am inceput sa am voce in locul animalelor.

Fii pozitiv.

Alege viata.