Cu dedicatie unei fiinte minunate care mi-a imbogatit viata si care a fost unica in felul ei: a "ciripit", a framantat, a impuns cu capul, a "stampilat" toata incaltamintea mea. M-am straduit sa-i ofer tot confortul din lume, i-am oferit multa iubire. Mi-as dori ca lumea sa se poata transforma si fiecare sa poata oferi un loc bun pentru prietenii nostri necuvantatori.Somn lin, maslinuta mea -------------------------------- Especially to a wonderful beings who enriched my all life and that was unique in she's way: she "chirpes", she kneaded, she pushed me with head , she "stamped" all over my shoes. I tried to give her all the comfort in the world, I offered her all of my love. I wish the world to be able to turn on and everyone can provide a good place for our speachless friends. Sleep smoothly, my little olive
In Antichitate egiptenii venerau pisicile. In Evul Mediu superstitiosii au ars pe rug mii de pisici.
Iubita si detestata, asta a fost soarta pisicii de-a lungul vremii.
In zilele noastre , in casele oamenilor salasluiesc mai multe pisici decat caini.
Putem invidia usor viata de pisica. Masa ? - Asigurata ! Timp pentru motaiala ?- Berechet ! Ajutor in casa ?- Un asistent permanent care le face curat in ladita cu nisip, care le asterne patutul, care le strange jucariile !
"Este foarte dificil sa obti afectiunea unei pisici. Este un animal filozofic... unul care nu isi plaseaza afectiunea oriunde". Theophile Gautier
Maya.
Povestea ei incepe acolo unde incepe si dragostea mea deosebita fata de pisici.
Caci pana atunci sentimentele mele erau manifestate in special pentru catei. Pentru pisici mai putin, chiar deloc... Din pacate... Pot spune ca am pierdut mult ... Bine ca in cele din urma m-am “vindecat” de aceasta deficienta si am inceput sa iubesc deopotriva cateii si pisicile. Adica la maxim. Asadar ... Luna mai . 2008. Caldura . Cu greu suportam sa stau in birou 2 ore legate. Mai ieseam pe afara la cate o gura de aer. Intr-o buna zi , cum stateam ghemuita si vorbeam la telefon, ma gadila ceva ... ma uit dreapta-stanga si vad cum o pisica adulta, neagra imi da tarcoale si isi plimba codita pe mine ... Nu mai avusesem parte de asa ceva pana atunci ... Mititica (caci intradevar este un model minion ... ) gestanta fiind era infometata... M-am uitat la ea si i-am vorbit ... Ce faci fetita? Ti-e foame? Si a inceput sa ma impunga cu capusorul ... (asa face si acum cand doreste mangaiere ... si cand este foarte multumita ca noi intelegem ce vrea ea ...) Am mangaiat-o ... si mangaiat-o ... si mangaiat-o ... Am facut cheta de mancarica de la colege si i-am adus in curte ceva ... A papat tot , ca un copil cuminte ce era ... Incepand cu a 2–a zi am inceput sa “vad” de ea. I-am adus mancare, i-am pus apa. La un moment dat nu am mai vazut-o. Pret de cateva zile. A adus in curte un puiut.Doar unul... cine stie cati o fi avut. Si pe unde. Puiutul a crescut salbatic. Nu l-am putut vedea de prea multe ori... Pana in august. Acelasi an. Bolnavior. O infectie oribila la gat. De bolnav ce era nici nu mai fugea de oameni. L-am dus la doctor . I-a facut un tratament . Am hotarat sa am pisica acasa si am luat puiutul acasa. Peste noapte s-a simtit rau si l-am gasit in coma dimineata. Degeaba am fugit cu el la doctor. Degeaba am tot mers din 2 in 2 ore la cabinet. Nu si-a revenit din coma. Avea hipotermie, mi-aduc aminte. Tot calcam prosoape si-l inveleam sa-i fie cald ... degeaba ... Doctorul a spus ca mai bine il eutanasiem , ca nu mai sunt sanse de revenire si se chinuie... Am crezut ca mor si eu ... Imi dau lacrimile si acum cand imi aduc aminte ... Ii pusesem si un nume : Tirli. ... ... ... A doua zi sfasiati de durere ca nu am putut salva puiutul , am inceput sa ne uitam pe strada dupa pisoi, pisici... Doream sa avem o pisicuta ! Sa avem grija de viata unei pisicute in memoria lui Tirli. Asa a fost sa fie : am cumparat una din magazin. Nu este pisica de rasa. Este o pisica obisnuita, europeana. Dar este cea mai frumoasa. Ca este a mea ... ( ) . O cheama Kitty. Prin Kitty am simtit ca voi putea sa o comemorez pe Tirli ... ... Cu mamica lui Tirli , Maya , am pastrat in continuare relatia . Mititica iar a ramas gestanta. A adus in curte , de data asta 2 pisoi, care si ei erau cam salbatici... In noiembrie acelasi an , cand vremea friguroasa a inceput sa-si intre in drepturi , am hotarat in ciuda vecinilor care comentau ca este pisica neagra, ca ii ataca ( cred ca aveau vedenii si ziceau ca este puma :) ), le-am construit o casuta din carton, toata blindata cu polistiren de 10 cm, bandajata cu scoci, cu fereastra cu oblon (am improvizat un oblon din folie transparenta pentru hartii ... ) . Curtea are o intrare acoperita si acolo le-am adapostit pe cele 3 minuni. Mama si 2 puiuti, negri, frumosi, grasuti, sanatosi... Nu stiam ce sunt ... Fetite? Baieti? Le-am dat nume: mi s-a parut ca Kira este fetita, iar Kiki este baiat . Pe Kira am verificat-o, caci era mai domesticita. Pe Kiki nu am putut. Era semi-salbatica. Venea sa manance, dormea impreuna cu mama si surioara, dar cand apaream eu fugea . Vreau sa spun ca apaream la serviciu mai devreme cu vreo 3 ore (ora 6 dimineata) ca sa le fac curat , sa le dau mancare, sa schimbam apa ... si primeau vizite si sambata si duminica, si de Craciun sau Anul Nou – zile libere pentru mine ... Au trecut asa cateva luni: noiembrie-decembrie-ianuarie ... Ianuarie 2009. Maya (mamica lor) a intrat iar in calduri. Inevitabil. Puii erau deja mari, intarcati, independenti. Apareau probleme. Si referitor la posibila lor inmultire si referitor la situatia financiara a firmei , care a trebuit sa-si mute sediul in alta locatie ... Toate acestea au determinat o hotarare. Trebuie sa gasesc persoane care sa adopte puii si sa sterilizez mamica. Am avut noroc de existenta ei, Sandu Cristina , care m-a ajutat sa plasez spre adoptie puisorii, dupa bine-inteleasa evaluare medicala si sterilizare. Atunci am aflat ca “baiatul” Kiki era de fapt fetita ... Au plecat la casele lor. Sunt iubite, alintate , rasfatate si postate pe Facebook . ... Ramasese Maya . Bulversata total de calduri + pui lipsa , nici ca mai venea la casuta , nici ca mai manca ... iar zilele mele erau numarate la acea locatie ... Am prins-o intr-o zi si am dus-o la doctor pentru sterilizare. Ideea mea era sa o iau acasa pentru cateva zile dupa sterilizare , dar apoi sa o duc inapoi in curte , sa ramana acolo, in mediul ei de de viata dintotdeauna. Dar sa fie macar sterilizata. Sa nu mai aduca pui pe lume si sa fie ai nimanui ... Ma gandeam ca ii voi duce mancare si voi avea grija de ea asa de la mare-distanta ... (nu este o solutie indicata , va asigur acum , ca am experienta deja ! )... Asadar am dus-o la doctor. A stat la clinica vreo doua zile. A treia zi cand m-am dus sa o iau doctorita mi-a spus: “ Vedeti ca nu a mancat deloc! Nici apa nu a vrut ! I-am administrat vitamine si am hidratat-o eu. Luati-o acasa, dar daca nu mananca si nu bea apa, aduceti-o la mine iarasi sa-i administrez eu ceva si duceti-o inapoi, caci altfel moare. Probabil ca este obisnuita cu mediul ei de acolo ...”
Am fost bulversata ... Acasa ezitam sa o aduc , avand-o deja pe Kitty... Ma tot gandeam ... Si pentru ca toate sunt pe lumea asta cu un rost (zic eu ?!) , acasa s-a intamplat ceva ... Sotul meu ii construise o casuta din lemn, izolata , cu acoperis, cu loc de stat pe prispa ... asa ca zestre pentru viitor ... si am cazat-o pe Maya in ea. Era pusa in balcon , separata cumva de cealalta pisicuta Kitty. Maya a ocupat imediat locuinta ... Intr-un fel acolo a gasit ascunzatoare. Caci era intr-un loc pe care nu-l cunostea si suferise atatea schimbari , destul de bruste. Ma intrebam daca va manca? ... i-am oferit mancare din mana ... ... si-a scos capusorul din casuta ... ... si a inceput sa manance din mana mea ... ... doar pe mine ma stia... ... doar pe mine ma cunostea ... ... doar pe mine ... Cum sa ma mai despart de ea? Cum as mai fi putut face asta? Ea m-a ales de prima oara. Ma alesese cu 7 luni in urma ... Eu nu m-am priceput... Si a ramas la noi. Kitty si Maya au devenit usor-usor prietene. Se cauta una pe cealalta. Nu dorm impreuna , nici nu stau impreuna sa se incalzeasca iarna ... Insa convietuiesc foarte bine, isi respecta una-celeilate tabieturile si locurile preferate si ne infrumuseteaza viata. Nici ca mai miauna , ele ciripesc pe limba lor : Tcirip ! Tcirip! Findca ne iubesc. Si noi pe ele. Asta este inceputul povestii mele de dragoste pentru pisici . Si va jur ca este destul de dificil sa obti dragostea unei feline. Insa eu am reusit! Voi?
Anii au trecut.
Astazi Maslinuta mea Maya a plecat.
A asteptat sa ies pe usa , a ridicat capul, a mieunat, a pus capul la loc si a rasuflat ultima oara intinzandu-si piciorusele.
Nu mai are cine sa-mi toarca la comanda, sa-mi vorbeasca asa ca ea.
M-a parasit. 10.30 , 15.06.2016.
O viață conectată prezintă cu blândețe și cu mare impact adevărurile cu privire la modul în care fiecare dintre alegerile noastre din trecut au construit lumea în care trăim astăzi Și cum fiecare dintre alegerile noastre din acest moment vor construi lumea în care vom trăi mâine. Putem construi o lume ca reflexie a valorilor noastre de dreptate, bunătate și compasiune pentru ceilalți oameni, pentru planeta si pentru animale atunci când alegerile noastre de zi cu zi sunt aliniate cu aceste valori ! E atât de simplu !
